Astăzi Kalabhairava va vorbi despre Moarte.

Moartea este eliberare şi sărbătoare. Este un proces conştient de digestie naturală; darul făcut fiecărui suflet torturat de ignoranţa că este separate de întreg; îi aminteşte constant că tot ce îl separă, inclusiv conceptele, totul este impermanent, tot ce vede, tot ce îl face să se simtă detaşat de întreg este impermanent. Pentru a face fiecare suflet individual, înţelege că conceptual de individualitate este imaginaţia şi impermanenţa; moartea este oferită ca o binefacere individuală către întregul universe.  Nu este adevărată nici reînvierea, nici uitarea. Adevărul cosmic este reîncarnarea. Învierea şi uitarea sunt perversiuni ale diverselor minţi; adevărul spus pe jumătate. Adevărul şi realitatea completă este re-încarnarea. Toate religiile brahamice îşi construiesc conceptele pe reînviere. Toate religiile atee îşi construiesc filosofia pe uitare.

Toate religiile dharmice îşi construiesc principiile pe reîncarnare. Adevărul reîncarnării s-a pierdut în urma numeroaselor fapte distorsionate, răstălmăcite şi dezbateri filosofice.

Aici “Mahadeva” dezvăluie ştiinţa morţii pentru căutători şi pentru cei care doresc să transceadă moartea. Moartea experimentată de fiinţe umane este de şapte tipuri.

 

În primul rând sunt oamenii care simt că nu reprezintă nimic mai mult decât propriul trup. Aceştia experimentează moartea inconştientă. Ei simt că moartea înseamnă finalul identităţii. Finalul existenţei este moartea, cea ce este evident fals, iluzoriu, ceea ce aduce o suferinţă imensă; şi suferinţa îi torturează constant şi nu îi lase să se bucure de viaţă cât timp are acest trup.

Urmează cei centraţi complet pe dorinţe. Ei sunt lacomi şi nu înţeleg posibilitatea unei schimbări radicale aşa că ei continuă să îşi extindă lăcomia, chiar şi după ce părăsesc trupul. Toate aceste concepte sunt spuse pe jumătate de filosofii şi religii; conceptele raiului şi ale vieţii prelungite într-un loc în care dorinţele sunt împlinite, unde există continuu dorinţe peste dorinţe extind iluzia dorinţei bazată pe amăgirea propriei identităţi. Acest lucru nu este complet fals, dar nici nu exprimă un adevăr permanent. Pe baza abilităţii de a proiecta dorinţele într-un spaţiu existenţial, ei îşi creează propriul rai. Atâta timp cât se amăgesc astfel, ei continuă să îşi proiecteze propriul rai şi propria viaţă. Când vor fi deziluzionaţi de propria proiecţie se vor întoarce la sursa originală şi vor decide să facă următorul pas în direcţia corectă. Fiecare deziluzie reduce imaginaţia extinsă, ajungând astfel la rădăcina iluziei. Dacă însăşi rădăcina iluziilor este distrusă, arsă complet, imaginaţia dispare în totalitate. Atunci sunt eliberaţi de imaginaţie. Dacă rădăcina iluziilor nu este arsă complet, atunci ei proiectează din rădăcină iluzii pe diferite nivele de imaginaţie.  De obicei imaginaţia dorinţă se extinde când este dizolvată; se reduce până la rădăcina imaginaţiei, apoi se re proiectează în rădăcina următoare de vinovăţie. Extinderea, proiecţia imaginară a vinei se consideră a fi nivelul cel mai de jos al iadului. Din nou, nici iadul, nici raiul nu exprimă adevăruri complete, şi deopotrivă nu sunt complet false, dar nici complet reale. Vă rog să înţelegeţi acest mare adevăr. Mahadeva repetă pentru ca fiecare dintre voi să înţeleagă cu fiinţa interioară. Realitatea cu care aveţi de-a face este momentul present, acum, ceea ce numiţi “bhoologa”. Cea mai redusă proiecţie a iluziei este “bhoologa” şi cea mai redusă proiecţie a lăcomiei voastre extinse este “swaraga loga”, raiul; iar vina este cea mai redusă proiecţie a imaginaţiei tulburate de amăgiri iluzorii, matrice ale rădăcinilor de lăcomie în diverse direcţii. Vina este nivelul cel mai de jos al iadului, acolo unde te pocăieşti şi iar te pocăieşti pentru păcatele tale. Păcatul nu este altceva decât reţinerea rădăcinii modelelor dorinţă, chiar şi după ce eşti eliberat de proiecţiile acestor rădăcini. Când fructele se dizolvă dar tu încă te mai agăţi, aşteptând să răsară diverse rădăcini de fructe din aceeaşi sămânţă, atunci asta se numeşte vină. Vina te proiectează în următorul nivel al iadului, care nu este nici adevărat, dar nici fals. Este iarăşi vorba de abilitatea ta şi de intensitatea de a proiecta şi decide calitatea şi cantitatea de timp de care ai nevoie să o petreci în iad. Odată demontată această iluzie, însăşi suferinţa ta nu mai este reală, intrii în rădăcina unei matrice care te conduce la o rădăcină mai profundă decât experimentarea obişnuită a iadului.

Rădăcina mai profundă este durerea: experimentaţi în acest spaţiu iadurile finale. Din nou, moartea voastră decide calitatea şi cantitatea de suferinţă de care ai nevoie să o experimentezi. Înţelegeţi, fiecare nivel al morţii vă învaţă marile lecţii, dacă sunteţi pregătiţi să le ascultaţi. Absolut fiecare dintre voi treceţi prin toate aceste şapte tipuri de moarte în fiecare viaţă, în fiecare an, de fapt în fiecare zi.

A patra moarte este moartea din cauza durerii; însăţi durerea este o iluzie proiectată din rădăcina matricei. Ea nu există şi nu poate co-exista în acelaşi timp cu existenţa sufletului cosmosului, de vreme ce prezenţa sufletului cosmic este simţită zilnic de sufletele voastre şi timpul somnului profund şi al odihnei conştiente. De asemenea, modelul durerii înfruntă moartea. Când se întâmplă acest lucru, experienţa pe care o resimte sufletul individului se numeşte depresie.

Depresia nu înseamnă neapărat existenţa durerii. Când nu-ţi proiectezi durerea, cu nu eşti în stare să îţi proiectezi durerea asupra realităţii, realităţii comparative, atunci tortura constantă pe care o aplici asupra propriei tale persoane se numeşte depresie.

Moartea din depresie este al şaselea tip de moarte, denumit şi noaptea întunecată a sufletului. Fiecare suflet o traversează în timpul somnului sub forma unui coşmar zilnic pe care nu şi-l mai aminteşte. Dimineaţa, când scapi de coşmar, nu îţi mai aduci aminte secvenţe din el, dar poţi în schimb să experimentezi faptul că senzaţia coşmarului este noaptea întunecată a sufletului. Aceasta este cea mai apropiată formă de experienţă a morţii pentru mulţi indivizi. Umba întunecată a sufletului este cea mai apropiată experienţă a morţii pentru foarte mulţi indivizi. Toţi cei care îşi amintesc cea mai apropiată experienţă a morţii ca fiind traşi spre interiorul unei peşteri şi împinşi afară cu o durere uriaşă este cea mai fidelă experienţă, nimic altceva decât umbra întunecată a sufletului pe termen lung. Când această umbră întunecată a sufletului este prezentă noapte de noapte, se numeşte coşmar. Când coşmarul apare o dată în viaţă, se numeşte cea mai apropiată experienţă de moarte. Înţelegeţi marile adevăruri despre moarte. Chiar şi ascultând aceste mari adevăruri iar şi iar despre moarte, vă contopiţi cu aceste mari adevăruri. Aceste adevăruri trebuie auzite de către copii înainte ca ei să fie răsfăţaţi şi îndrumaţi greşit cu idei imature de către societate. Aceste cuvinte ar trebui repetate precum natrele, pentru că ori de câte ori repetaţi iar şi iar un cuvânt, nu numai că are loc o înţelegere din punct de vedere lingvistic, dar acestea formează baza fonetică a adevăratei tale înţelegeri. Când marele adevăr formează baza ta fonetică a modului tău de gândire, aceasta se numeşte a trăi iluminarea.

 

A şaptea moarte, a şaptea formă a morţii, care este dincolo de întunericul sufletului, este precum extinderea identităţii amăgite a individului, "nibbana, nirvana". Extinderea identităţii amăgite a individului este ultima moarte, care înseamnă eliberare şi sărbătoare. Ceea ce simţi la nivel de identitate, este identitatea ta centrată în corp, apoi insignifianţa devine adevărul clar legat de moartea ta. Dacă identitatea ta este centrată pe dorinţă, vină, durere, reînvierea este adevărul evident legat de moartea ta. Dacă identitatea ta este în stare să străbată depresia şi întunericul sufletului, atunci reîncarnarea este adevărul legat de viaţa ta. Dacă identitatea ta personală este pregătită împreună cu trupul să treacă prin depresie, prin noaptea sufletului şi apoi să fie în stare să existe fără ajutorul corpului şi al minţii, atunci adevărul despre moarte devine iluminare, eliberare şi sărbătoare. Moartea are patru înţelesuri la patru nivele diferite de oameni:

- dacă îţi aminteşti permanent de corp, atunci uitarea este realitatea ta.

- dacă îţi aminteşti de tine ca de o dorinţă extinsă, o vină inepuizabilă, o durere insuportabilă, atunci reînvierea devine adevărul pe care îl a ştepţi de la moarte.

- dacă eşti în stare să străbaţi depresia sufletului întunecat, reîncarnarea este posibilitatea sufletului legat de moarte.

- dacă suporţi toate aceste experienţe în timp ce îţi porţi trupul fizic şi eşti în stare să fii şi fără corp fizic şi fără minte, atunci iluminarea este acelaşi lucru cu moartea ta.

Iluminarea, când intră în sistemul tău în forma morţii înseamnă eliberare şi sărbătoare, aşadar, moartea nu are aceeaşi semnificaţie pentru toţi oamenii. Se bazează pe standardul individ când se întâmplă. Dacă uitarea este adevărul vostru, învierea este adevărul vostru, ori reîncarnarea este adevărul vostru sau iluminarea este adevărul vostru. este decizia voastră. Ţine de capacitatea şi responsabilitatea fiecăruia. Când calitatea vieţii creşte zi de zi, creşte, de asemenea şi calitatea morţii. Un om care se simte conectat la adevărul uitării, în mod evident centrat doar în corp, nu va cunoaşte sentimentul împlinirii, sentimentul vieţii împlinite. Oamenii care sunt în nivelul de mijloc se simt conectaţi la adevărul reînvierii, la conceptul de înviere. De aceea masele se simt foarte bine cu conceptul de reînviere. Puţine persoane foarte evoluate simt ca adevărata realitate reîncarnarea. Şi încă şi mai puţin intră în experienţa iluminării.

Q: O altă întrebare legată de NAŞTERE, se pare că „samyama” pentru care ne aflăm aici face ca trupul nostru să transceadă fenomenele de mâncat, dormit, băut, gânduri despre sex.... să nu fie deranjat de căldură, de frig, de plăcere sau neplăcere... De ce avem corp, dacă trebuie să îl transcedem?

A: Transcenderea este o cale spre eliberare. Ai luat trupul din ignoranţă şi iluzie. Acum, prin „samyama" faci pasul spre ieşirea din iluzie şi depresie. Înţelege că „samyama” este precum un medicament, este o soluţie la problema pe care ai creat-o simţind că ai corp. Ai pus întrebarea greşită, de ce trebuie mai întâi să fim bolnavi, când putem lua un medicament şi să scăpăm de boală. Nu există răspuns dacă întrebi de ce trebuie mai întâi să te îmbolnăveşti şi apoi să iei pastile şi să îţi revii: Pentru că mai întâi ai căzut în iluzia de a avea un corp, „samyama” şi se oferă ca medicament.

 

 

Q: Am văzut mii de copii venind pe lume şi fiindcă îmi făceam munca în sala de naşteri, am văzut cum unii copii sunt stresaţi, alţii calmi, alţii strălucitori... Cum le afectează acestora întreaga viaţă modul acesta de a veni pe lume? Cum reacţionează ei în viaţă... procesul naşterii se va schimba în viitor într-unul mai liniştit? Se va schimba atitudinea doctorilor în direcţia unei naşteri mai liniştite?

 

A: Timpul, modul, starea de spirit, conştienţa actului naşterii afectează în mod direct cum vei trăi pe viitor. Aşadar, umanitatea ar trebui să fie mai conştientă pentru că adevărata Naştere este cea mai mare minune şi poate că ar trebui să fie înfiinţate centre de Naştere conştiente, cu o stare de spirit primitoare, plină de bun venit pentru fiinţele umane. Din păcate fiinţa umană nu a înţeles niciodată importanţa primului moment de aterizare a Fiinţei pe această planetă. Fie ca Fiinţele conştiente să primească Fiinţele în mod conştient pe planeta Pământ. Aceasta este porunca de la „Mahadeva”.

 

 

Q: Cum trăieşti în această naştere o viaţă fără de moarte? Este posibil? Unde locuieşte sufletul în corpul nostru? Care va fi următoarea noastră naştere?

A: Sufletul nu locuieşte în corp. Doar se reflectă în corp. Locul în care ai ales ca sufletul tău să se reflecte decide nivelul de conştienţă în care urmează să trăieşti.

Dacă alegi „Muladhara” (prima chakră) ca loc în care să se reflecte sufletul, atunci vei fi centrat doar pe corp, pe dorinţă senzuală şi reproducere. Nu vei descoperi nimic altceva ca fiind o experienţă mai importantă. De obicei fiinţele umane aleg „Muladhara” şi „Swadishtana” (a doua chakră) ca loc obişnuit de reflectare.

Foarte puţini iubitori de pace aleg ca punct de reflectare „Manipuraka” (a treia chakră).

Când alegi „Anagatha” (a patra ckacră) ca punct de reflectare, devii adept.

Când simţi şi decizi „Visudhi” (a cincea chakră) ca punct de reflectare a sufletului tău cosmic în corpul tău individual, atunci devii „Shaktha” şi ai realizări înalte.

Iar alegerea „Agna” (a şasea chakră) ca loc de reflectare a sulfetului tău îţi permite să trăieşti având multe puteri extraordinare, ca „Siddha Purusha”, încarnarea lui Shiva.

Când reflectezi sufletul cosmic în corpul individual în „Sahasrara” (a şaptea chakră), trăieşti ca o încarnare, a întrupare a sufletului cosmic, însuşi Mahadeva. Mahadeva                locuieşte şi îşi exprimă dimensiunea unică, perfect spirituală chiar în corpul tău.

Aşadar, corpul nu posedă un suflet, sufletul doar reflectă corpul. Când decide să nu îl mai reflecteze deloc, acest corp este considerat mort. Când "Sahasrara" devine locul de reflectare, se dezvoltă deodată un nou centru în sistemul tău, care este responsabil pentru „Sahasrara” pentru a relaţiona, a coopera, a se coordona cu cel mai jos nivel al existenţei deopotrivă, şi acel nou centru este „Anandha Gandha” (a opta chakră).

Aşadar, când experimentezi reflectarea „Anandha Gangha” (celei de a 8-a chakre) primeşti direct energia încarnării, radiezi energia încarnării şi devii parte a încarnării. Aşa cum ai întrebat şi tu, este posibilă viaţa fără moarte? Este posibilă viaţa veşnică? Mahadeva îţi transmite foarte clar că da, este posibilă o astfel de viaţă. El îţi dă ştiinţa celor mai sacre secrete, şapte instrucţiuni.

Nu consuma nimic altceva decât 3 lucruri: lapte de capră, alone de pământ (arahide) şi haritaki[1], iar încontinuu trebuie să faci ajapa japa[2]. Lasă-ţi respiraţia ghidată complet de ajapa japa. Poţi allege orice mantră iniţiată de maestrul tău iluminat. Ajapa japa, aceste trei alimente şi exerciţii permanente de detaşare conştientă. În Fiecare noapte intrarea în procesul morţii, în meditaţia morţii. Vizualizează, confruntă-te cu moartea sub toate aspectele ei, nu lăsa nicio sarskara neepuizată (nicio amintire imprimată în subconştient). Samskara nu este altceva decât împlinirea tuturor samskara. Când în fiecare seară intri în procesul morţii, are loc manifestarea samskara. Înţelege fiecare instrucţiune când, practicând, toate vor deveni parte din tine; atunci poţi înţelege că viaţa fără de moarte este posibilă.

1) Prima instrucţiune : Nu consuma nimic altceva decât lapte de capră, arahide şi haritaki.

2) A doua : Fă ajapa japa. Permite respiraţiei tale să fie ghidată continuu de ajapa japa.

3) A treia: În Fiecare seară epuizează toate samskara şi toate matricele pe care le construieşti, intrând în procesul morţii.

4) A patra: Practică detaşarea conştientă, ori de câte ori îţi aminteşti să te detaşezi, fă-o… redu timpul consumat în inconştienţă şi agitaţie. Practică prezenţa conştienţei odihnite.

5) Apoi aminteşte-ţi aceste mari adevăruri despre viaţă şi permite ca toate cunoştinţele despre viaţă să formeze baza acestei unice înţelegeri despre viaţă şi moarte.

6) Viaţa şi moartea nu sunt două lucruri diferite. Este doar un proces continuu ce se desfăşoară în tine ca o forţă a naturii.

7) În cele din urmă ne amintim realizarea, acest corp nu este separat de sufletul vostru cosmic. Este parte inclusă a sufletului vostru cosmic etern.

Aceste 7 adevăruri vă pot face în mod direct să trăiţi o viaţă fără de moarte. Viaţa nemuritoare este posibilă.

 



[1] Fruct foarte răspândit în India ce are calitatea de a scoate toate bolile din corp şi a conferi în plus şi strălucire pielii (N.T.)

[2] Exerciţii străvechi de yoga combinate cu cele de respiraţie urmată de sunete specifice pe fiecare inspiraţie/expiraţie (N.T.)